Posted by: valentinvlad on: 19 February 2009
Ma intreba o amica de-a mea, ieri cand am trecut pe la ea pe la birou intr-o scurta vizita, ce parere am despre criza asta. Nu am avut timp sa ii dau un raspuns asa cum doream insa azi am gasit o formulare foarte frumoasa in niste randuri scrise de Albert Enstein cu ceva timp in urma:
<< Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru. Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate apare p
entru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese. Creativitatea se naste din necesitate precum si ziua se naste din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii.
Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane "depasit". Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este a incompetentei.
Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii. Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza nu exista valoare. In perioada crizei infloreste ce-i mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere. Daca vorbim de criza o promovam iar tacerea este o exaltare a conformismului.
In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi.>>
19 February 2009 at 11:41 am
Am citit acum ceva timp o carte de self-development a unui gigel american…
Avea un capitol care se numea “I’ve heard it’s going to be a recession… I decided not to participate”
Ma sperii cand vad ca oamenii uita de toate lucrurile importante… de sanatate, de zambet, de politete, de iertare si se afunda intr-o mare de sentimente negative si de frustrari.
Voi incepe sa lucrez la o alta companie in curand – ma tem sa nu ma absoarba si pe mine frustrarile lor… Imi ajung cele pe care le am acum, as zice eu…
Cred ca cel mai greu lucru la a fi consultant este sa intelegi de ce oamenii fac intotdeauna acelasi lucru, asteptand rezultate diferite – desi tu le spui ca in fata e zidul si ca daca merg inainte se vor alege cu un cucui, ei tot asa fac…
A ajunge la o limita de maxima toleranta, la a spune nu eternul “ti-am spus eu”, ci “hai sa incercam sa rezolvam problema asta impreuna” este practic schimbarea de care avem nevoie…
Parerea mea este ca daca ignori treaba asta cu criza si continui sa iti faci treaba bine, criza nu are cum sa te “cucereasca”. Sigur, o vei simti si tu, ca si ceilalti, la cosul zilnic si la nivelul Euro, dar iti va fi mai usor sa treci peste ea, pentru ca pentru tine, de fapt, nu s-a schimbat nimic.
Fratele meu zice ca asta nu e criza… e astenie… La naiba cu astenia asta, ca m-am saturat de ea!